Din lumea cu ciuperci...

A fost odata ca niciodata

Era odata o padure mare si deasa, asa de mare cu greu reuseai sa te strecori prin ea, putini oameni au reusit sa o stabata si sa se mai intoarca si inapoi. Si padurea asta era plina de copaci de tot felul, de flori care mai de care mai colorate, paseri din cele mai felurite.

Intr-un loc umbros unde razele soarelul ajungeau cu greu, la radacina unui pin inalt, printre frunze uscate se zarea cu greu o palarie lucioasa, maronie cu cativa solzi albiciosi pe ea, nu era nici tanara nici prea batrana, altii ar fi spus ca era numa buna. Celelalte ciuperci o numeau Amanita pantherina iar animalele se fereau de ea, pentru ca in padure se zvonea ca numai o bucatica din ea mancata si gata erai in alta lume, nu mureai dar nu mai erai om cat mai traiai.

Si Amanita p. a noastra era vara buna cu Amanita muscaria, pe care nu o avea la suflet pentru ca spre deosebire de ea Muscaria era ciuperca rosie frumoasa, curtata si apreciata pentru ale ei calitati. Dar Pantherina se obisnui cu statu de ratusca cea urata a Amanitelor si isi ducea ea asa viata la radacina stejarului, se bucura de ploi se intrista la vederea razelor soarelui.

Tocmai in cealalta parte a padurii langa un stejar batran erau ciupercile bune, cele din neamul Boletus si dintre toate imparat peste ele era Hribul, o ciuperca mare cu piciorul alb, gros şi cu pălăria brună-gălbuie recunoscuta pentru aroma si mirosul ei placut in lume.
Fusese nunta mare cand imparatul Hrib se insura cu o prea frumoasa ciuperca, cu Pitarca. Nu la mult timp dupa nunta Pitarcai ii veni sorocul si veni pe lume intaiul nascut al imparatului. Cum aparu sporul, Hrib si Pitarca ii facura culcus racos si umbros cu apa din belsug la radacina stejarului.

Dar intr-o zi cand Hrib era dus prin imparatie iar Pitarca atipi doar pentru cateva secunde, o blastemata de Cojoaica, pasare cu ciocul lung se apleca dupa un vierme si prinse in ciocul ei si sporul cel mic. Pasarea zbura apoi prin padure cand o furtuna se porni si in vijelia sa vantul lu sporul dupa ciocul Cojoicai si il duse, departe departe chiar langa un fag inalt.


Sporul nestiind ce i s-a intamplat dar gasind un culcus bun si racoros in padurea de fag se gemui bine si incepu sa creasca. La inceput tanzi dupa ai lui parinti dar apoi aproape ca ii uita. Si cum apa era din belsug, ca doar ploua de aprope 2 zile fara oprire, Amanitele noastre ocupate cu cheful de nunta a Muscariei nici nu observasera un nou venit in curtea lor.

Toata lumea se bucura si petrecea numai Pantherina era trista si plangea dar printre lacrimi si amaraciune razi o ciudatenie, parea a fi o ciuperca dar nu avea picior alb si zvelt ci o parca era o buturuga, volva ii lipsea iar palaria ce sa mai spui de palarie era groasa si fara pic de luciu. Asa ca Pantherica se apropie si ii zise " De ai mai aparut si tu caraghiosule?". Caci daca era ceva la care Pantherina se pricepea cu varf si indesat era la ai persifla pe cei din jur si cum il vazu pe Boletino, caci asa se numerea sporul nostru, ii trecu orice urma de amaraciune si se apropie.

Indata se apucara de povestit si Pantherina afla ca Boletino nu e o ciuperca oarecare ci ca se pregatea a deveni belfer si simti ca era ceva in el ce trebuia descoperit si cercetat.

Nu trecu mult si cele doua cipurerci ale noastre incepura sa fie nedespartite si parca erau doar ei doi intr-o lume a lor. Boletino era fermecat de jovialitatea, inflacararea si darzenia Pantherinei. Iar ea nu isi mai putea scoate din minte zambetul lui inocent, nu de fiece data, era un zambet care cu adevarat iti saruta sufletul.

EcoCabs

Tot navigand pe net am gasit o inventie si pot sa spun ca e una din cele care mi-a placut cel mai mult. E atat de tare incat nu mi-a venit sa cred ca exista, functioneaza, se intampla Tatammm.....Ecocabs.
In Dublin exista un nou mijloc de transport in comun si e asa un fel de bicicleta-taxi care in primul rand e gratis si arata si foarte bine. Aceste triciclete inovative pot fi intalnite pe stazile Dublinului de la 10 dimineata pana la 7 seara din 1 aprilie pana in 31 decembrie. Traseul lor e cam pe o raza de 2 km in zona centrala.
No o idee tare asa in spiritul irlandez al unei tari verzi si incredibil de frumoasa.
Si i-a ghiciti unde voi fi eu de pe 18 decembrie? Categoric in Irlanda, va aduc poze din Ecocab :D.

Prieteni

Student senator

Textul asta l-am scris acum mai mult timp cand m-a rugat un prieten sa ii fac o mica descriere a ceea ce inseamna sa fii student senator. Si azi cand stotoceam prin mac-ul meu l-am gasit.

Daca mi-ar cere cineva sa definesc studentul senator intr-un cuvant acela ar fi “ vocea”. Si intradevar studentul senator este vocea studentilor, aceea prin care ajung la nivelul conducerii facultatii si a universitatii ceea ce vor studenti si invers ce se hotaraste in cadrul consililul profesosal si al senatului la studenti. El este puntea de legatura dintre aceste doua componente de baza a sistemului de invatamant superior. Dar pentru a putea fi “vocea” studentul senator trebuie sa isi foloseasca urechile mai intai , si imi imaginez un student senator aratand ca un fel de Dumbo cu niste urechi mare inca sa poata sa ii auda pe toti pe cei pe care ii reprezinta.

Nu a face lobby sau a negocia cu profesorii e activitatea cea mai dificila din experienta mea ca si student senator ci aceea de ai face pe studenti sa vorbeasca despre problemele lor , sa isi dea seama ca parerea lor conteaza intadevar si sa nu se teama sa vorbeasca despre cea ce ii doare. Cred totusi ca inca studenti nu realizeaza faptul ca ei sunt o forta si ca trebuie sa lupte pentru ei. Astfel ca principala directie spre care ar trebui sa se indrepte studentul reprezentat din vremurile astea este comunicarea cat mai eficienta cu studenti si un contact cat mai intens cu acestia. Iar apoi daca bariera asta e depasita restul aproape ca o sa vina de la sine.

Evaluarea

  Iar a venit sesiunea cu ale ei examene si toate celelalte si eu ma supar si ma oftic de ce oare trebuie sa fie asa cand ar putea fi mult mai productiv si util. Principala mea nemultumire legata de examene e modul in care se face evaluarea si prin asta nu ma refer la felul in care imi da proful nota in urma examenului- cu asta nu am nici o problema ci cu faptul ca evauarea are loc doar in sesiune. 

Si astfel ai 4-5 zile sa inveti pentru un examen. Si apoi stau si ma intreb oare de ce a trebuit sa merg la facultate timp de 14 saptamani daca eu invat materia in 4 zile si eu o nota ok si iau si bursa . Si partea proasta a acestei experiente e ca devii lenes si fara vreun interes real pentru facultate si tragi tare acum in zilele astea si gata.  

Exaltare

Dupa o perioada lunga de latenta acum simt ca prind iar viata. Stau si ma vad topaind pe toti peretii. Sunt happy ca incepe si o sa fie grozav, mult de munca dar si de incantare si satisfactie. weeeeeeeee!!!

The Inner Life of the Cell

Wow ! O sa scriu despe asta mai tarziu